Yani Zaharia este campion mondial la Kempo MMA, însă cariera sa putea fi terminată cu mult înainte de a începe cu adevărat. Asta pentru că sportivul a avut două accidentări foarte grave, una la mână, cealaltă la cap, accidentări despre care a vorbit în exclusivitate pentru DC Sport.
"Sunt greu de ucis, cum ar spune Bruce Willis. A fost foarte greu. La mână a fost o operaţie foarte grea, am avut şase tendoane tăiate, o arteră, un nerv. Când eram la recuperare, venise un băiat, între 20 şi 30 de ani, cu un singur tendon tăiat, şi nu putea să îşi mişte deloc mâna. Deci vă daţi seama la 6 tendoane...
Eu după o lună de la operaţie, am început să lovesc sacul, să mă antrenez", a început Yani Zaharia.
L-am întrebat cum a reuşit să se accidenteze la mână, iar sportivul a început cu o glumă din realitatea cotidiană.
"Cum ar spune mulţi şmecheri pe stradă, a venit unul, m-a lovit cu toporul. Nimic de genul ăsta, evident. Eram singur acasă, lucram la tehnică, loveam o pernă pusă cumva lângă tocul uşii. Fereastra era deschisă, în clipa aia mă suna şi tata. Din cauza curentului, s-a deschis uşa. Avea mai multe gemuleţe uşa. Nu am văzut că s-a deschis, m-am întors direct să dau croşeu, şi am dat cu pumnul printr-un gemuleţ din uşă.
Eu m-am tăiat, geamul a rămas spart. Nu ştiu dacă pot spune că am câştigat. Imediat după, mi-am dat seama că e vorba de secunde, am văzut că ţâşneşte sângele. M-am dus la baie, am înfăşurat un prosop pe rană şi bandajele pe care le aveam în jurul prosopului, mi-am făcut garou. Tata a venit în 3 minute de la Mărăşeşti în Titan, el a sunat la 112. Pe vremea aceea era încă pandemie. Cea de la ambulanţă ne punea tot felul de întrebări, dacă am avut COVID, dacă am fost bolnavi nu ştiu câte zile. Şi tata i-a zis că e vorba de tendoane tăiate şi arteră, să trimită ambulanţă, că eu mor. Şi în 7 minute au ajuns.
Tata m-a pus să stau în hol, jos, iar eu îl întrebam cât îmi ia să mă recuperez. Prima dată când am leşinat a fost când am coborât în parcare, la ambulanţă. Tata mă punea întruna să îi spun numărul de telefon. Când eram mici, aveam telefon fix, şi aveam numărul lui de telefon trecut pe perete, în dreapta. Numărul meu nu îl ştiu, dar pe al lui da", a declarat Yani.
"A doua a fost pe tatami, în Miami. Am luptat cu cascadorul lui Chadwick Boseman, Black Panther. Era un fel de erou local, luptător foarte bun. Luptam la semicontact. Acolo trebuie să iei puncte, nu ai voie să loveşti foarte tare, şi nu ai voie să loveşti după axa corpului. Practic, când ai lovit, te opreşti, nu urmăreşti lovitura.
El, în schimb, m-a lovit foarte puternic cu o lovitură prin întoarcere de picior. Am simţit imediat că s-a spart ceva în cap. M-am ridicat, nu mai vedeam bine cu ochiul drept, dar am vrut să continui meciul. Arbitrii nu l-au descalificat, nu l-au depunctat. Şi am continuat încă un minut şi jumătate. Dar nu a mai fost semicontact, ne-am dus în zona de MMA. Amândoi am lovit puternic şi la final am câştigat eu. Chiar şi cu fractură, pentru că de mic am fost învăţat să merg înainte, să lupt. Durerea există, dar trebuie să îi zâmbeşti!", a completat Yani Zaharia.
Articole asemănătoare 
Vezi versiune mobil