Oţelul Galaţi este singura echipă neînvinsă din campionat în acest sezon. Din 11 meciuri jucate, elevii lui Dorinel Munteanu au câştigat 4 şi au remizat în alte 7, iar performanţele acestea au dus-o pe Oţelul pe locul 3 în clasament, cu un meci în minus faţă de restul echipelor din plutonul fruntaş. Oţelul are de disputat o restanţă împotriva celor de la CFR Cluj, în luna noiembrie.
Dar nu numai despre rezultatele echipei vreau să vă scriu astăzi. Ce face Dorinel Munteanu la Galaţi, fără buget uriaş, cu jucători adunaţi de prin toate colţurile, cu fotbalişti care încă joacă în echipa sa, deşi au pornit din Liga III, este aproape de un miracol. Ştiu, se poate argumenta că nivelul fotbalului românesc este scăzut. Dar cât de scăzut este, de fapt? Rapid l-a vândut în această vară pe Albion Rrahmani la Sparta Praga, club de grupele Ligii Campionilor. FCSB a încasat (sau are de încasat) 5 milioane de euro pe Florinel Coman şi a plătit 2 milioane de euro pentru Daniel Bîrligea şi 1,3 milioane de euro pe Ştefănescu. Acelaşi Dan Şucu a transferat o echipă întreagă în această vară. CFR Cluj l-a adus pe Louis Munteanu de la Fiorentina, transfer definitiv. Şi e greu de crezut că suma a fost mai mică de 2,5 milioane de euro. Vorbim, astfel, de cluburi care şi-au permis să dea pe un jucător întregul buget al gălăţenilor pe un an. Sau, cel puţin, pe anul trecut. Deci nu (numai) despre rezultate scriu aici.
Dorinel Munteanu a intrat în vizorul specialiştilor, mulţi dintre ei foşti fotbalişti sau antrenori, pentru un gest. Că l-a tras de guler pe David Maftei, un tânăr de 20 de ani, care nu era atent la indicaţiile sale. Sau cel puţin aşa a văzut atunci Dorinel Munteanu lucrurile. A urmat o cruciadă împotriva celui mai selecţionat român din toate timpurile şi a omului care, cu aceeaşi echipă mică de la Galaţi, fără buget şi fără jucători cu nume, a câştigat un titlu şi o supercupă şi a jucat în Liga Campionilor. În grupe, nu doar în preliminarii!
Dintr-o dată, din antrenorul unei echipe miraculoase, Dorinel Munteanu a devenit inamicul public numărul 1. Bine măcar că specialiştii din fotbalul românesc nu se ocupau cu asta când Alex Ferguson arunca cu ghetele în vestiar după David Beckham. Sau, dacă e să venim mai aproape de casă, când Leo Grozavu, pe atunci antrenor la Iaşi, şi-a bătut un jucător.
„Am avut un incident cu Narcis Bădic, dar nu este adevărat că i-a dat sângele de la o lovitură a mea. Mi-am cerut şi eu scuze, şi-a cerut şi el. A greşit şi jucătorul, care nu a fost respectuos, am greşit şi eu”, a declarat, atunci, Leo Grozavu.
Iar în 2013, Emil Sândoi, pe atunci selecţionerul României U21, la pauza meciului cu tineretul din Feroe şi-a vărsat nervii pe Alexandru Creţu, fundaşul de atunci al celor de la CSMS Iaşi. Conform presei vremii, Sândoi l-a "pălmuit zdravăn şi lovit cu picioarele pe Creţu", pe motiv că jucătorul îi răspunsese la înjurături. Alţi fotbalişti au scăpat la limită, după ce s-au baricadat în baie pe durata pauzei. Interesant mod de a primi indicaţii tehnice, bănuiesc!
Dacă ar fi fost primul moment în care Dorinel Munteanu a fost "crucificat", m-aş fi gândit de două ori înainte să scriu. Însă îmi aduc aminte că, iarna trecută, aceiaşi specialişti, proveniţi din antrenorat sau jocul propriu zis, îl urcau pe Dorinel pe altă cruce a oprobiului public: cantonamentul la Vatra Dornei. Şi explicau de ce metodele antrenorului de la Galaţi sunt învechite şi neconforme cu realitatea. Numai Hagi a văzut realitatea: "echipa lui Dorinel e singura care face presiune în minutul 90". Deci or fi bune şi cantonamentele alea în zăpadă, la câteva sute de kilometri de Galaţi, departe de căldura Turciei sau a Spaniei. În fond, fotbalul în România iarna nu se joacă la 20 de grade. Nici la -15, ca acum vreo 15 ani, dar... înţelegeţi ce vreau să spun!
E greu de crezut că o echipă cu buget mic, venită prin promovări succesive din Liga III în Liga I, poate lupta pentru un loc de cupe europene şi pentru Cupa României, nu? Mai ales când competitoarele, multe dintre ele, aruncă bani grei pe transferuri, salarii, prime de joc. E greu când tu, ca patron, plăteşti 2 milioane pe un jucător, să vezi că altul are rezultate cel puţin similare, dacă nu superioare, cheltuind 2 milioane pe an. Cu tot lotul! Sau când tu, ca antrenor, ai la dispoziţie tot ce vrei, şi nu reuşeşti decât să te faci de râs, etapă de etapă, afirmând că adversarii aduc aminte de Real Madrid sau, măcar, de vreun FC Basel. Şi să vezi că altul închide poarta în faţa ta şi nici nu răspunde la sonerie. O metaforă fără sens...
Până una alta, Dorinel Munteanu îşi va vedea de treabă, sunt convins. Cu sau fără suspendare de la Comisia de Disciplină, Dorinel Munteanu a punctat acolo unde trebuie: în faţa jucătorilor săi. Şi le-a dat două mesaje. Primul: când vorbeşte el, toată lumea trebuie să fie atentă. Iar al doilea, că bărbăţia presupune şi scuze. Pe care antrenorul şi le-a prezentat în faţa vestiarului, dar şi public.
"Simt că am fost luat în colimator, se vorbește de săptămâni întregi despre acel lucru. De parcă eu sunt cel mai idiot, cel mai prost și se scot în evidență lucruri doar de dragul de a se face scandal.
Am înțeles că sunt unii care trebuie să zică de mine ca să își primească bănuții de la televiziuni. Chiar am primit un mesaj de la cineva în acest sens.
Mi-am cerut scuze în vestiar, de față cu toți jucătorii, îmi cer scuze încă o dată, dacă e nevoie. Îmi recunosc greșelile, dar prea mult se vorbește în gol", a spus "Munti". .
Iar dacă Oţelul face surpriza şi termină în primele 4 sezonul ăsta, va fi încă o palmă dată tuturor. Aştept să văd următoarea tiradă!
*acest articol reprezintă o opinie
Articole asemănătoare Cele mai noi articole Cele mai citite 
Vezi versiune mobil