Ciclism Slovenul Tadej Pogacar domină Turul Lombardiei. A patra victorie la rând

Rutierul sloven Tadej Pogacar (Team EAU) s-a impus, sâmbătă, în cea de-a 118-a ediţie a cursei cicliste Turul Lombardiei, desfăşurată între Bergamo şi Como.

Pogacar, care a câştigat cursa pentru a patra oară la rând, egalând recordul legendarului Fausto Coppi, a fost înregistrat pe cei 255 km cu timpul de 6 h 04 min 58 sec, fiind urmat de belgianul Remco Evenepoel (Soudal Quick Step), la 3 min 16 sec, şi de italianul Giulio Ciccone (Lidl-Trek), la 4 min 31 sec, etc.

Slovenul a atacat cu 48,5 km înainte de sosire şi a obţinut a 25-a sa victorie din acest an şi a doua într-un Monument, după Liege-Bastogne-Liege.

Un singur ciclist, sprinterul italian Alessandro Pettacci, a câştigat atâta într-un sezon din secolul XXI, în 2005.

La 26 de ani, Pogacar este singurul ciclist care a câştigat în acelaşi an Turul Franţei, Turul Italiei, titlul mondial şi cel puţin un Monument (Milano-Sanremo, Turul Flandrei, Paris-Roubaix, Liege-Bastogne-Liege sau Turul Lombardiei), scrie Agerpres.

Pogacar a devenit la doar 26 de ani al treilea ciclist din istorie care reuşeşte să câştige în acelaşi an Turul Italiei, Turul Franţei şi titlul mondial, după belgianul Eddy Merckx în 1974 şi irlandezul Stephen Roche în 1987. În 2023, Pogacar a fost al treilea în cursa de fond, după Mathieu van der Poel şi Wout van Aert.

Slovenul a atacat neaşteptat cu 100 km înainte de finalul cursei, iar ultimii 51 km i-a parcurs singur, o performanţă uluitoare.

Nu acesta a fost planul, a fost chiar prostesc. Nu s-a decis să fac un lucru aşa de prostesc. Nu m-am gândit la aşa ceva, pentru că era stupid. Dar a funcţionat. Incredibil. Şi până la urmă nu a fost o ideea atât de prostească, a declarat campionul sloven după cursă.

După ce am plecat, mi-am spus: 'Dar ce faci? Îţi tragi un glonţ în picior'. Dar apoi l-am văzut pe Jan Tratnik (unul dintre coechipierii săi - n.r.) şi asta mi-a dat speranţă. A fost grozav să-l am alături, a tras din greu. Dar mai rămânea mult până la final. Apoi l-am prins pe Pavel Sivakov, cu care am colaborat un pic. După ce a rămas în urmă, mi-am spus încă o dată că am fost prost. Număram kilometrii în mintea mea. A fost chinuitor. A fost foarte greu pentru că rezervorul era gol. Am început să nu mai văd clar, pedalam greu, dar am strâns din dinţi. A trebuit să o fac, a adăugat Pogacar.

Pogacar a recunoscut că 2024 este un sezon aproape perfect pentru el. Dintre marile sale obiective, singurul pe care nu a reuşit să-l adauge celor 23 de victorii ale sale a fost clasica Milano-Sanremo, restul le-a atins pe toate, Strade Bianche, Liege-Bastogne-Liege, Turul Cataloniei, Turul Italiei, Turul Franţei şi Grand Prix-ul de la Quebec.

Când eram copil, nu am îndrăznit niciodată să visez să port acest tricou curcubeu într-o zi. Mi-am imaginat să fiu la startul unui Tur al Franţei sau al unui campionat mondial, dar nu să le câştig. În ultimii ani, am urmărit (să obţin) victorii în Tour, Giro, Turul Flandrei, fără a considera Mondialele un adevărat obiectiv. Dar anul acesta am ştiut, având în vedere parcursul, că am o mare oportunitate şi m-am pregătit în consecinţă. Este mai mult decât un vis devenit realitate. Sunt nerăbdător să port acest tricou în curse şi să mă simt bine, a mai spus slovenul.