Inot Motivul pentru care înotătorii în ape deschise se dau cu cremă. Nu îi protejează de soare şi nici nu îi ajută la înot

"Eu mă dau cu o cremă, şi toată lumea vede că facem asta. Dar ea este pentru a evita escarele. Înotăm foarte mult, ne frecăm foarte mult la subraţ, la gât, la picioare, iar apa sărată sapă pielea şi ne provoacă răni. Şi o simplă şedinţă de înot în Marea Neagră, de o jumătate de oră sau o oră, provoacă aceste mici răni, dacă nu te dai cu o cremă. Eu amestec o cremă de bebeluşi cu vaselină. Într-un fel, pentru a mă proteja, pentru că are foarte mult zinc acea cremă de bebeluşi, iar vaselina ajută la întinderea pe o suprafaţă mai mare. Această cremă nu te protejează de temperatura apei absolut deloc, spre exemplu. 

Şi nici nu ajută să aluneci mai bine în apă. Eu, spre exemplu, folosesc mănuşi când mă dau cu cremă, pentru că dacă am cremă pe mână, îmi alunecă apa. Trebuie să prinzi apa când faci tracţiunea pe sub apă. Dacă ai cremă pe mână, o cam scapi. Fiecare amănunt contează!", a declarat Paul Georgescu pentru DCSport. 

De ce nu înoată Paul Georgescu cu costum de neopren 

"Înotul în ape deschise se face şi cu costum de neopren, dar este un înot asistat. Sportul propriu zis se face în slip, cască şi ochelari. Spre exemplu, pe canalul Nordic a fost foarte periculos, pentru că sunt multe meduze. Am avut un prieten în barcă, Cristian Mitrică, care a stat acolo, 11 ore, cât am înotat eu, şi îmi zicea pe unde să înot, ca să le ocolesc. Aveam un semnal, la două fluiere înotam spre dreapta, la un fluier înotam spre stânga. Erau grupuri mari de meduze şi sunt foarte periculoase. 

Canalul Nordic l-am trecut abia la a treia încercare. În a doua încercare, m-au atacat foarte multe meduze, şi chiar intram în ele, pentru că erau peste tot. M-au scos din apă pentru că nu mai comunicam cu echipa. Veninul se dusese la creier şi exista riscul să ajung la reanimare", a mai spus înotătorul. 

"Nu sunt cel mai bun înotător în ape deschise din România, nu îmi place să mi se atribuie tot felul de nume, apelative. Dar sunt cam singurul care a terminat acest proiect, Ocean's Seven. Este cel mai periculos proiect din această disciplină, constă în traversarea celor mai periculoase strâmtori sau canale din lume. Şi enumerăm aici Canalul Mânecii, canalul Katarina, dintre insula Katarina şi Los Angeles, Molokai Channel, din Hawaii, între insulele Molokai şi Oahu, North Channel, între Irlanda de Nord şi Scoţia, Gibraltarul între Spania şi Maroc, Tsugaru, din Japonia, şi strâmtoarea Cook din Noua Zeelendă. 

Fiecare are specificul ei. Dacă vorbim despre cea mai periculoasă, este North Channel. Acolo temperatura apei este foarte scăzută, între 11 şi 14 grade, plus că sunt meduze şi alte vietăţi marine în număr foarte mare. În Hawaii eşti în mijlocul oceanului şi este un înot nocturn, ai doar o barcă lângă tine. Sunt foarte multe pericole, rechini, meduze. La fel, sunt rechini în strâmtoarea Gibraltar, dar şi pe coasta SUA. Sunt pericole la tot pasul. Dar eu nu m-am gândit la ele, ci doar cum să îmi dozez energia mai bine ca să ajung la final. 

În Hawaii se înoată noaptea pentru că este un înot foarte lung, durează între 13 şi 20 de ore. Cea mai scurtă distanţă este de 43 de km. Noaptea este aleasă pentru că nu sunt vânturile foarte puternice. Cumva, asta te ajută să înoţi. În Katarina tot noaptea am înotat. În Molokai era dimineaţă. Depinde mult şi de starea vremii, de cum se anunţă puterea vântului. 

De obicei, ţi se dă o fereastră de 5 zile, iar pilotul alege una dintre cele 5 zile, privind bineînţeles temperatura de afară, temperatura apei, puterea vântului. Întotdeauna ni s-a spus că trebuie să avem încredere în pilot, iar noi doar să înotăm", a mai explicat înotătorul român.