Mircea Lucescu a povestit cum l-a convins George Copos, fostul patron al giuleştenilor, să semneze cu Rapid Bucureşti.
La finalul anilor '90, Mircea Lucescu a semnat cu Rapid, echipă cu care a câştigat şi un titlu. În emisiunea Suflet de Rapidist, de la Fanatik, antrenorul legendar al României a povestit cum l-a convins George Copos să lase Italia, unde o antrenase pe Brescia până atunci, şi să vină în Giuleşti.
"Eu am două echipe în România la care ţin, Dinamo şi Rapid. Rapidul a venit în cariera mea într-o perioadă în care mă întorsesem din Italia. Datorită lui George Copos s-a întâmplat. A venit de câteva ori în Italia, la Brescia, să mă convingă. E adevărat că George nu face un singur lucru, el venise să pună la punct un hotel. Eu mă duceam cu el în zona Bresciei să îl ajut şi seara punea permanent presiune. A insistat destul de mult.
Am semnat cu el, venind acasă în vacanţă, la Vox Maris. În zona Pieţei Victoria. Pe un şerveţel am semnat. Se putea mânca la prânz atunci, era Nicuşor Năstase acolo. Mi-a pus un şerveţel pe masă şi să îl semnez, ca să mă "angajez" aşa. Asta a fost prima oară. A doua oară, pe mine nu mă convinsese, dar a început cu presiuni la Nelly, şi ea a promis că dacă mă întorc acasă, mă întorc la Rapid. Dinamo era într-o situaţie bună, iar Rapid era la retrogradare. Îmi aduc aminte că am văzut Rapidul în Polonia, în Cupa Intertoto, am văzut şi ultimele două meciuri de campionat. Eram liber de contract atunci. Am preluat echipa, am fost în cantonament la Câmpulung Moldovenesc, lucru pe care îl făcusem şi cu echipa naţională. Căutam ca jucătorii să aibă satisfacţia reuşitei în meciuri.
M-a ajutat şi un alt suflet de rapidist, Grigore Sichitiu, care avea ochi extraordinar la jucători. El l-a adus pe Lucian Marinescu, care apoi a plecat în Spania. Am început să schimb din jucătorii Rapidului, că erau deja blazaţi, eu aveam nevoie de jucători care voiau performanţă", a declarat Mircea Lucescu.
"Mă întreabă lumea des asta. Nu pot să spun că atunci erau jucătorii atraşi de câştiguri materiale, mai mult erau atraşi de posibilitatea de a face o profesie după fotbal. De aia se duceau mulţi la cluburi universitare sau cluburi militare. Echipe ca Rapid aveau probleme, pentru că puţini rămâneau în fotbal după ce îşi terminau cariera. Şi se angajau, dar nu mai puteau intra în competiţie cu cei care aveau deja experienţă.
Şi atunci ei, care erau obişnuiţi cu aplauzele, cu aprecierile, cu faptul că lumea îi iubea, se trezeau rătăciţi, nu ştiau ce să facă. După anii '90 au început să câştige bani.
Acea generaţie era susţinută de entuziasmul extraordinar al jucătorilor de a reuşi, în campionat, în Europa, etc. După 1990, mobilul a devenit banul. Înainte de 1990 aproape plângeau jucătorii că pleacă după 6-7 ani de la o echipă. Acum aşteaptă un an-doi şi gata, pleacă. Ăsta e motivul pentru care fotbalul românesc a căzut mult. Nu au fost oameni care să creeze grupuri de jucători în echipă, să ai 4-5 jucători care să sufere pentru echipă. Asta am făcut atunci cu Rapidul. Am preluat Rapidul de la retrogradare şi după doi ani aveam 7-8 jucători de echipa naţională", a mai spus Mircea Lucescu.