Mihai Silvăşan, selecţionerul naţionalei de baschet masculin a României, s-a apucat de sportul cu mingea la 11 ani. Iniţial a mers la karate, însă Silvăşan şi-a dorit să facă fotbal. A fost refuzat din cauza greutăţii corporale, aşa că părinţii l-au dus la baschet, sport de care s-a îndrăgostit imediat.
"Am practicat karate când eram mic, în clasele 1-4. La fotbal nu am fost primit, eram prea grăsuţ pentru sportul ăsta. Până la urmă, am ajuns la baschet, în 1996. Aveam 11 ani. A fost dragoste la prima vedere, mi-a plăcut enorm de mult ce înseamnă baschetul. Nu aveam pe nimeni în familie care să practice acest sport, dar a fost dragoste la prima vedere, cum am spus, şi de atunci continui să fiu în acest sport şi să îl iubesc, până la urmă. Nu poţi fi bun în ceva sau să faci o meserie cu foarte mare plăcere dacă nu iubeşti acel lucru", a declarat Mihai Silvăşan la interviurile DC Sport.
Dragostea pentru baschet a fost concretizată şi prin trofee, Mihai Silvăşan reuşind să câştige 8 titluri naţionale la nivel de juniori.
"Am avut o generaţie foarte frumoasă. Cu mulţi dintre colegii de la juniori sunt în continuare în relaţii extrem de bune de prietenie, suntem foarte apropiaţi. Apartenenţa la acea echipă m-a făcut să fiu cine sunt în ziua de azi", a mai spus Silvăşan.
Drumul de la juniori la seniori a fost unul destul de scurt pentru Mihai Silvăşan, care în sezonul 2001-2002, la doar 5 ani de la intrarea în baschet, a fost chemat la echipa de seniori a celor de la Cluj Napoca.
"La 17 ani am făcut pasul. Nu împlinisem încă 17 ani când am fost chemat în cantonamentul echipei de seniori. Îmi doream foarte mult asta. Ca orice tânăr baschetbalist, aveam modelele în faţa mea, îmi doream să joc la echipa de seniori a oraşului, iar pe vremea aceea îmi doream să joc la un nivel mult mai înalt decât am făcut-o. Dar destinul, soarta sportivă, m-a făcut să evoluez la aceeaşi echipă toată cariera. O carieră destul de scurtă, pentru că am renunţat la baschet la 30 de ani, dar extrem de plăcută din punctul meu de vedere", a punctat antrenorul celor de la U-BT Cluj Napoca.
Dintr-un baschetbalist de succes şi căpitan al echipei naţionale, Mihai Silvăşan a migrat spre banca tehnică, iar mare parte din motiv este reprezentat de accidentări.
"Am avut prima accidentare gravă la 21 de ani, în 2006, când m-am operat de hernie de disc. Atunci am început mai serios să mă gândesc la ce vreau să fac după baschet. Ştiam că vreau să rămân în acest sport minunat şi mă atrăgea ideea de antrenorat. Încă de atunci am început să mă documentez şi să mă educ în sensul ăsta, să devin antrenor după cariera de jucător.
Am avut două operaţii la spate, una la genunchi, probleme la tendoanele lui Ahile. Cu siguranţă, accidentările au fost unul dintre motivele pentru care am renunţat repede la cariera de jucător şi m-am orientat spre cea de antrenor.
La operaţia de hernie de disc am făcut-o clasic, tăiat, nu laparoscopic. Mi-a fost expus faptul că dacă o fac în acest sens şansele să recidivez sunt mult mai mici. Recuperarea a durat 3-4 luni de zile. După 4 luni eram în teren la a doua operaţie. Cele două nu au avut legături una cu alta, nu a fost recidivă.
Toate accidentările mele nu însumează doar câte 3-4 luni de absenţă. Sunt lunile sau săptămânile dinainte de operaţie. La prima am stat 3-4 luni înainte, pentru a încerca să mă recuperez fără operaţie. Deci, un total ar fi de 9 luni fără să joc. Iar asta m-a scos din ritm foarte mult. Nu e uşor să revii la formă bună după 9 luni de absenţă", a completat Mihai Silvăşan.
Articole asemănătoare Cele mai noi articole Cele mai citite 
Vezi versiune mobil