În 1987, Mihai Leu a decis să plece din România comunistă. Drumul până în Germania, însă, unde şi-a continuat cariera de pugilist sub numele de Michael Lowe, a fost unul plin de peripeţii.
"A fost chiar foarte grea plecarea. Am plecat la Balcaniadă, în Grecia. Nouă, după ce treceam de graniţă, ne luau paşapoartele, tocmai ca să nu putem pleca. Eu am rămas în Grecia, am ajuns în Franţa până la urmă, dar ascuns într-o ladă, într-un TIR. Apoi, din Franţa în Germania am ajuns ascuns în portbagajul unei maşini, sub haine. Nu a fost o perioadă prea uşoară. Dar m-a călit foarte tare acea experienţă.
Sunam destul de des acasă. Pot să zic că primii bani câştigaţi îi dădeam pe telefoane. Îmi era foarte dor de casă, de România, dar nu îmi era dor de regimul care era în România. Nu am vorbit niciodată urât despre România. Nici de regimul comunist nu am vorbit, pentru că nu mă interesa politica şi nu era domeniul meu", a declarat Mihai Leu pentru DC Sport.
"Nu ştiam germană deloc, am învăţat destul de repede, pot să zic. Dar ţin minte că la primul campionat al Germaniei, totul a mers foarte bine până am pierdut prin KO în finală. A fost singurul KO din cariera mea. Acolo mi-au schimbat numele în Michael Lowe şi ţin minte că un ziar din Germania a scris atunci despre mine că eram cetăţean german, luptam cu culorile Germaniei pe mine, aveam nume nemţesc, dar că nu ştiu deloc germană.
Am început după aceea să învăţ, am fost şi la cursuri. Prima dată, normal că îţi doreşti să înveţi limba, şi nu te poţi descurca fără, dar lucrurile mergeau destul de bine după ce am început să boxez, şi nu eram neapărat interesat să ştiu să vorbesc germană foarte bine. Pe parcurs mi-am dat seama că e un mare dezavantaj să nu ştiu să vorbesc", a mai spus Mihai Leu.
L-am întrebat pe Mihai Leu cum se înţelegea cu antrenorul, dacă nu ştia germană, iar răspunsul a fost simplu. Primul antrenor din Germania a fost... Valentin Silaghi, un român.
"Primul antrenor pe care l-am avut în Germania era român, Valentin Silaghi. A auzit că sunt în Germania, m-a căutat, m-a adus la Bayer Leverkusen, deci problema comunicării nu exista. Aveam 19-20 de ani, eram copil, nu gândeam multe lucruri aşa cum o fac după o anumită vârstă", a completat fostul pugilist.