Fotbal Fotbalul în timpul războaielor: Un mijloc de recreere pentru trupele militare

Franța 1938, între războiul civil spaniol și războiul sino-japonez

În anul 1938, în timp ce ochii lumii erau ațintiți spre Franța pentru a treia Cupă Mondială de fotbal din istorie, planeta se afla într-un vârtej al istoriei plin de tensiuni și conflicte. În perioada scursă între 4 și 19 iunie, 15 echipe naționale au adus pasiunea și spectacolul fotbalului în Franța, iar Italia a triumfat în finala împotriva Ungariei. Dar sub acest spectacol sportiv strălucitor, lumina reflectoarelor ascundea umbrele unor evenimente sumbre.

În Spania, războiul civil izbucnit în 1936 încă nu se stinsese. În Lérida, la doar 800 de kilometri de locul în care se desfășura turneul, conflictele feroce se purtau cu înverșunare. La sfârșitul acestui război civil sângeros în 1939, se estima că aproximativ 500.000 de oameni pieriseră în confruntările care zguduise țara.

Pe cealaltă parte a globului, în Asia, al doilea război sino-japonez se afla în al doilea an de desfășurare. În 1937, acest conflict brutal începuse să facă ravagii în China și avea să se adâncească în anii următori. La momentul Cupei Mondiale din Franța, bătălia aspră se desfășura la Wuhan, unde sute de mii de oameni aveau să-și piardă viața în ceea ce urma să fie unul dintre cele mai devastatoare războaie ale secolului.

Aceste două conflicte, războiul civil spaniol și al doilea război sino-japonez, au fost considerate preludiul sumbru al celui de-al Doilea Război Mondial. În mijlocul acestor turbulențe istorice, fotbalul a oferit o scăpare temporară și o rază de lumină într-o lume plină de întuneric și conflicte.

Brazilia 1950, la începutul războiului din Coreea

În vara anului 1950, Brazilia a fost gazda celei de-a patra ediții a Cupei Mondiale, marcând o revenire triumfală a competiției după pauza forțată provocată de cel de-al Doilea Război Mondial. Între 24 iunie și 16 iulie, 13 echipe naționale s-au adunat sub soarele brazilian pentru a concura pe terenurile de fotbal, iar în cele din urmă, așa cum se întâmplă adesea în istoria fotbalului, un moment iconic avea să se petreacă.

Uruguay a devenit campioană după o victorie memorabilă asupra gazdelor braziliene în celebrul "maracanazo". A fost un moment de neuitat pentru fotbalul mondial, în care gazdele au fost învinse în propriul lor tărâm.

Cu toate acestea, meciurile și triumful Uruguayului au coincis cu un alt eveniment de mare importanță la nivel global. La data de 25 iunie 1950, exact în timpul desfășurării Cupei Mondiale, a început războiul din Coreea. De asemenea, această ediție a Cupei Mondiale s-a desfășurat în timpul unei ofensive majore a Coreei de Nord pentru a prelua controlul asupra întregii peninsule. Acest conflict a devenit cunoscut sub numele de Războiul din Coreea și avea să tragă în cele din urmă mari puteri precum Statele Unite ale Americii, China și Uniunea Sovietică, alături de multe alte țări.

Până la momentul armistițiului din 1953, acest război avea să lase în urmă aproape trei milioane de victime, fie că vorbim de morți, dispăruți sau răniți, fie că aceștia erau civili sau militari. Statele Unite au fost singura națiune participantă la acest război care a reușit să ajungă la Cupa Mondială din Brazilia, aducând o notă de normalitate și unitate într-o lume marcată de conflicte.

Trei Cupe Mondiale, la egalitate cu Vietnamul

În timp ce lumea se concentra pe emoționantele competiții de fotbal din Anglia 1966, Mexic 1970 și Germania 1974, un război cu o notorietate globală uriașă a făcut parte din istorie. Conflictul din Vietnam, care începuse în 1954, a devenit cu adevărat cunoscut la nivel mondial în 1964, atunci când Statele Unite au trecut de la sprijinirea Vietnamului de Sud și trimiterea de consilieri, la implicarea activă în lupte cu sute de mii de trupe. Acesta avea să fie unul dintre primele războaie care a fost transmis pe scară largă prin presă și televiziune, arătând ororile conflictului în toată splendoarea lor.

Pe parcursul acestui lung și devastator război, trei Cupe Mondiale de fotbal au coincis cu evenimentele din Vietnam. Anglia a găzduit Cupa Mondială în 1966, între 11 și 30 iulie. În acest timp, 16 echipe s-au întrecut pentru gloria mondială, iar gazda a reușit să câștige, învingând Republica Federală Germania în finală. În același timp, forțele armate ale Statelor Unite desfășurau operațiuni în Vietnamul de Sud împotriva gherilelor Viet Cong, iar aviația americană bombardase neîncetat Vietnamul de Nord în cadrul operației Rolling Thunder.

Cupa Mondială din 1970 s-a desfășurat în Mexic între 31 mai și 21 iulie, și a fost marcată de victoria Braziliei în finala împotriva Italiei, cu 16 echipe competitoare. În această perioadă, Statele Unite și Vietnamul de Sud invadaseră Cambodgia în încercarea de a învinge forțele nord-vietnameze și viet-cong care operau acolo.

Atunci când Germania a fost gazda Cupei Mondiale din 1974, în perioada 13 iunie - 7 iulie, războiul din Vietnam se apropia de final, iar trupele americane se retrăseseră din țară cu un an înainte. Gazda, Germania, a triumfat în finala împotriva Țărilor de Jos, iar Vietnamul de Sud și Vietnamul de Nord au continuat să lupte. În cele din urmă, la 30 aprilie 1975, Sudul a capitulat, marcând sfârșitul războiului și unificarea întregii țări sub conducerea Vietnamului de Nord.

Este important de menționat că Statele Unite ale Americii, Vietnamul de Nord și Vietnamul de Sud nu au participat la niciuna dintre aceste trei Cupe Mondiale, în timp ce Franța, o fostă putere colonială care controlase Vietnamul până în 1954, a fost prezentă la Cupa Mondială din 1966. Astfel, în mijlocul pasiunii și a emoției fotbalului, lumea a asistat la evenimente istorice dramatice care au marcat destinul unei națiuni și al întregii regiuni.

Spania 1982: Malvine și Liban

Cupa Mondială din 1982, desfășurată în Spania între 13 iunie și 11 iulie, a fost un eveniment deosebit în lumea fotbalului, dar și în contextul internațional, deoarece a coincis cu două conflicte majore în colțuri opuse ale globului.

Cu doar o săptămână înainte de începerea competiției, Israelul a lansat o invazie în sudul Libanului ca răspuns la o serie de atacuri ale Organizației pentru Eliberarea Palestinei (OLP). Acest conflict a debutat într-o manieră ce avea să afecteze regiunea timp de mulți ani, ajungând în prima fază la o încheiere în 1985, odată cu retragerea Israelului. Cu toate acestea, tensiunile au persistat și continuă să influențeze evenimentele în regiune până în zilele noastre.

Mai mult, cu puțin timp înainte de startul Cupei Mondiale, în zilele de 13 și 14 iunie, se desfășura încheierea Războiului Malvine, un conflict între Argentina și Regatul Unit pentru controlul asupra arhipelagului cu același nume. În acele zile, au avut loc două dintre cele mai grele bătălii ale războiului, în jurul zonelor Mounts Wireless Ridge și Tumbledown din Insulele Malvine. În aceeași zi, Argentina a pierdut meciul de deschidere al Cupei Mondiale împotriva Belgiei cu scorul de 0-1. Anglia a fost o altă națiune participantă la turneul mondial, ajungând în faza a doua a competiției.

Astfel, Cupele Mondiale din 1982 din Spania au reprezentat un moment de escapism pentru mulți, într-o lume marcată de conflicte și tensiuni internaționale. În ciuda acestor evenimente dramatice din afara terenului de fotbal, competiția a continuat să ofere pasiune și entuziasm spectatorilor din întreaga lume.

Mexic 1986 și războiul dintre Iran și Irak

În 1986, Mexic a fost gazda unei noi ediții a Cupei Mondiale de fotbal, între 31 mai și 29 iunie. A fost o perioadă de entuziasm și pasiune în lumea fotbalului, dar totodată s-a desfășurat în umbra unui conflict de proporții devastatoare. Cele 24 de națiuni participante s-au întrecut într-un turneu în care Argentina avea să se impună în finală împotriva Angliei. Cu toate acestea, în lumea reală, Iranul și Irakul se aflau în mijlocul unui război brutal, care avea să facă sute de mii de victime de ambele părți.

Tensiunile dintre cele două țări crescuseră semnificativ după Revoluția Islamică din 1979, care a adus la putere o teocrație condusă de ayatollahul Ruhollah Khomeini în Iran. Această perioadă de agitație a culminat cu izbucnirea războiului în 1980, atunci când trupele irakiene au invadat teritoriul iranian. Ce a urmat a fost un conflict lung și sângeros, care a durat opt ani și a lăsat în urmă o urmă de suferință și devastare.

În cele din urmă, în 1988, după ani de lupte în care nu exista un câștigător clar, cele două țări au convenit asupra unei încetări a focului. Pacea finală a fost semnată în 1990, punând capăt acestui conflict sângeros și devastator.

În ceea ce privește Cupa Mondială din 1986, Irakul a reușit să se califice și a participat în Grupa B a competiției, însă a avut rezultate modeste, pierzând toate meciurile sale. Pe de altă parte, Iranul nu s-a calificat la turneu. Astfel, în mijlocul pasiunii fotbalului, lumea a fost martoră la un alt capitol tragic al istoriei, în care viețile a sute de mii de oameni au fost afectate de un război devastator.

Statele Unite ale Americii 1994 și dizolvarea Iugoslaviei

Cupa Mondială din 1994 a reprezentat o ocazie unică pentru Statele Unite ale Americii de a găzdui acest eveniment mondial, însă a coincis cu o perioadă de reconfigurare profundă a granițelor din Europa de Est și din Balcani. În 1991, Uniunea Sovietică se prăbușise, dând naștere unor conflicte în lanț între fostele republici ale sale și țările lor satelite. În paralel, Iugoslavia, care în perioada Războiului Rece promovase Mișcarea Nealiniaților, începea să se dezintegreze.

În perioada cuprinsă între 17 iunie și 17 iulie, 24 de echipe au fost implicate în competiția mondială de fotbal, iar în finala sa, Brazilia a reușit să învingă Italia. Cu toate acestea, pe fundalul entuziasmului fotbalistic, războaiele bosniace și croate începeau să se desfășoare pe teritoriile fostei Iugoslavii, aducând suferință și distrugere.

În timp ce lumea se bucura de meciurile de la Cupa Mondială, Statele Unite ale Americii, în calitate de gazdă, erau angajate într-o misiune NATO pentru a instaura o zonă de excludere a zborului deasupra Bosniei. Acest efort era menit să ofere protecție și să reducă suferința în cadrul conflictului. Într-adevăr, în luna aprilie a aceluiași an, luptătorii americani doborâseră patru avioane sârbe, marcând astfel prima confruntare militară a NATO. Astfel, în mijlocul pasiunii pentru fotbal, lumea era confruntată cu o realitate crudă a conflictelor din Balcani și cu eforturile internaționale de a aduce pacea și stabilitatea în regiune.