Fotbal international Fosta logodnică a lui Sven-Goran Eriksson face dezvăluiri emoționante despre antrenorul suedez

Sven-Goran Erikkson „era o persoană foarte bună”

Fosta logodnică a lui Sven-Goran Eriksson a făcut o serie de declarații emoționante despre relația sa cu regretatul antrenor.

Ea și-a amintit despre ultima conversație cu antrenorul suedez, spunând că nu se aștepta ca Erikkson să moară, chiar dacă se lupta cu o boală cumplită. Acesta a decedat la vârsta de 76 de ani, după ce a fost diagnosticat cu cancer pancreatic în fază terminală, declarând anul trecut că mai are, „în cel mai bun caz”, un an de trăit.

„După o lungă suferință, Sven-Goran Eriksson a murit în cursul dimineții (n.r. luni, 26 august) acasă, înconjurat de familie”, a transmis familia sa marți, prin intermediul unui comunicat de presă. 

Erikkson a renunțat la ultima sa îndatorire, aceea de director sportiv la Karlstad, în Suedia, în urmă cu un an, din cauza a ceea ce el a descris, la acea vreme, ca „probleme de sănătate care sunt sub investigație”.

Nancy Dell'Olio a declarat că în perioada de după aflarea diagnosticului, ea a ținut legătura cu fostul său partener, spunând că era mereu relaxat și că deseori râdea.

„Mi-a fost destul de greu să vorbesc cu el, dar am încercat să fiu neînfricată și să văd cum se simte. Am vrut să ne întâlnim la o cină”, a declarat ea. Dell’Olio a continuat spunând că îl iubește în continuare pe suedez și abia acum realizează cât de „dificil” i se pare să vorbească despre el și să „știe că nu mai este aici cu noi”.

„Era simpatic, când iubești pe cineva, îl vei iubi pentru totdeauna. Era o persoană foarte bună. El este mai rezervat și de aceea opusul atrage mereu atenția. El spunea că am avut o conexiune încă de la început, că a știut din prima clipă când m-a văzut că eu sunt aleasa. Pentru mine nu a fost la fel, deoarece eram căsătorită, iar acest lucru s-a întâmplat câteva luni mai târziu.”, a mai spus Dell’Olio, potrivit LadBible.com.

Ea a fost căsătorită cu Giancarlo Massa când l-a cunoscut pe Eriksson, dar a petrecut aproape un deceniu cu antrenorul Angliei, în ciuda faptului că acesta avea și alte aventuri.

În timpul unui documentar Amazon Prime lansat recent, Sven a vorbit despre cum și-ar dori să fie amintit: „Am avut o viață bună, da. Cred că tuturor ne este frică de ziua în care s-a terminat, când murim, dar viața este și despre moarte. Trebuie să înveți să o accepți. Sper că la sfârșit, oamenii vor spune: 'Da, a fost un om bun'. Dar nu toată lumea va spune asta. Sper că vă veți aminti de mine ca pe un tip pozitiv care încerca să facă tot ceea ce îi stătea în putință. Să nu vă pară rău. Zâmbiți. Mulțumesc pentru tot - antrenori, jucători, mulțime. A fost fantastic. Aveți grijă de voi, aveți grijă de viața voastră și trăiți-o. La revedere.”, a fost mesajul transmis de antrenor.

Erikkson a vorbit despre dragostea lui necondiționată pentru clubul Liverpool, înainte de a-și exprima regretul că nu i-a putut antrena pe aceștia cât timp a fost în activitate.

Cariera managerială a lui Eriksson s-a întins pe mai bine de patru decenii, începând în Suedia, la Degerfors IF, înainte de a prelua conducerea celor de la IFK Göteborg. Eriksson avea 30 de ani la acea vreme și abia cunoștea jucătorii unuia dintre cele mai importante cluburi ale țării, dar a atins un succes uriaș, reușind să câștige campionatul cu Göteborg și Cupa UEFA în 1982.

Acest lucru a determinat ca Eriksson să fie numit antrenor la Benfica și să cunoască din nou un succes prin cucerirea a două titluri ale primei divizii. El a mai ajuns și într-o altă finală a Cupei UEFA, un an mai târziu, în 1983, pierdută însă. În cariera sa de antrenor de club, Eriksson a mai condus echipe de top din Europa, precum Roma, Fiorentina, și Lazio, cu care a câștigat titlul în Serie A în 2000.

Cel mai notabil moment al carierei sale a fost numirea sa ca selecționer al echipei naționale a Angliei în 2001, devenind primul antrenor străin care a ocupat acest post. Sub conducerea sa, Anglia a ajuns în sferturile de finală la Cupa Mondială din 2002 și 2006, precum și la Campionatul European din 2004. Deși a fost criticat pentru că nu a reușit să câștige vreun trofeu major cu Anglia, Eriksson a rămas o figură respectată în fotbalul mondial. După perioada petrecută la naționala Angliei, a continuat să antreneze echipe la nivel internațional și de club, inclusiv echipa națională a Mexicului și cluburi din China și Filipine.