Echipa nationala Din satul Unirea la EURO 2024. Andrei Raţiu, interviu despre primii paşi în fotbal, cel mai greu moment al carierei şi trăirile de la echipa naţională

În luna noiembrie, Andrei Raţiu spunea că visul său este să îşi vadă părinţii în tribune la meciurile României de la EURO. Atunci, naţionala nu era încă sigură de calificare. Acum, însă, visul său e tot mai aproape să se îndeplinească. 

“Am spus atunci că visul meu este să îmi văd părinții în tribune la un turneu final și că asta se va întâmpla vara viitoare. Uite că așa va fi. 

Sunt foarte mândru de calificare, sunt fericit, şi de abia aştept. Grupa e una foarte grea şi cred că nu vor fi meciuri uşoare, aşa că trebuie să fim foarte concentraţi din primul meci. Aş crede că Ucraina va veni şi ea în grupa asta", a declarat Andrei Raţiu, conform FRF TV. 

Sursa: Agerpres

De pe uliţele satului Unirea în La Liga 

"Prima amintire cu mingea de fotbal este la Unirea, în satul bunicilor, aveam 4-5 ani și mă jucam cu bunicul meu. Cred că datorită lui am ajuns să joc fotbal, ne uitam la meciuri împreună, la televizor. La 6 ani am venit în Spania. Cu părinții am vorbit mereu în limba română, asta m-a ajutat să nu uit limba. Niciodată nu am luat în calcul să joc pentru Spania, mereu m-am gândit la România. Pentru mine e foarte emoționant momentul de la imn. Mai ales când jucăm acasă. Mi se face pielea de găină, mă gândesc la multe lucruri și, sincer, îmi vine să și plâng”, a mai declarat Andrei Raţiu.

Raţiu a început să joace futsal, nu fotbal, dar la 10 ani a mers la academia lui Villareal. 

"Mie îmi plăcea fotbalul de mic, îl vedeam cu bunicul meu la televizor, şi atunci a început să mă atragă. După, când am început la prima echipă, a fost în Spania, la futsal. Eu stăteam într-un sat foarte mic şi nu aveau echipă de fotbal mare, de asta am început cu futsalul, primii doi ani, la echipa din sat. Apoi am mers la satul Andorra, care era mai mare şi aveau echipă de fotbal. 

A fost greu la Villareal mai ales din cauza distanţei, pentru că am lăsat mulţi prieteni în spate, şi aveam doar 10 ani. Dar am avut părinţii alături mereu, m-au sprijinit. Au venit cu mine de când am semnat cu Villareal. 

Am aşteptat mereu să am şansa mea, dar când am văzut că nu prea am loc acolo, am plecat", a mai spus Raţiu. 

Din mijlocaş central, a ajuns fundaş dreapta

Prima convocare la lotul naţional a venit la U18. Raţiu spune că nu i-a fost greu să se adapteze în Spania, şi a povestit şi cum a ajuns fundaş dreapta. 

"Sincer, nu mă aşteptam, nu credeam că se ştie de mine în România la acea vârstă. Când eşti copil, te adaptezi la orice (n.r. dacă a fost greu în Spania). Eu ştiam limba, eram la o echipă mică, ne ştiam toţi, aveam prieteni. Apoi a fost foarte uşor, cu timpul. Am jucat pe tot terenul practic. Prima dată am fost mijlocaş central, apoi am jucat în bandă, pentru că eram foarte rapid. Calleja, antrenorul de la Villareal, m-a sunat. Eu jucam la Villareal C şi mi-a spus că vrea să joc în Copa del Rey la juniori, dar fundaş dreapta. Am făcut un turneu bun acolo, iar anul viitor am rămas pe poziţia aia şi de atunci tot aşa", a mai precizat fundaşul lui Rayo. 

Cel mai greu moment, transferul în Olanda 

În 2020, Villareal l-a împrumutat pe Andrei Raţiu la ADO Den Hag, echipă din Eredivisie. 

"Pasul meu în Olanda a fost cel mai greu moment. Nu ştiam limba, era prima dată când plecam singur de acasă, şi a fost o perioadă grea. A fost şi anul cu COVID-19, nu puteam să îmi văd familia. A fost cel mai greu an din cariera mea. Nu am reuşit să mă acomodez, nu am reuşit să mă acomodez cu colegii, cu oraşul, cu frigul, cu tot", a completat fundaşul.