Canotaj Cât contează înălțimea sportivelor la canotaj? Munca din spatele palmelor bătătorite, explicată de Roxana Anghel, campioană olimpică la Paris

Data publicării:
Agerpres
EXCLUSIV
Agerpres

Roxana Anghel, medaliată cu aur și argint la canotaj la Jocurile Olimpice de la Paris cu echipajul de 8+1, respectiv la dublu rame feminin, a oferit detalii despre factorii esențiali pe care canotorii trebuie să îi îndeplinească în cadrul acestui sport.



Canotoarele mai înalte au un avantaj, spune Roxana Anghel

„Eu am 1,79 m înălțime, mai sunt colege de 1,76 m, dar sub 1,75 m nu prea... Asta este idealul, ca să zic așa. Este un factor, pentru că, de exemplu, italiencele sunt foarte micuțe. La ele probabil și reglajul trebuie să fie altfel, și poziționarea în barcă. Cu cât ești mai înalt, cumva îți este și mai ușor. Spre exemplu, eu fiind mai înaltă, fac o lovitură, iar ele fa două. Efortul în sine, pentru ele, este mult mai mare.

Noi suntem o excepție, pentru că avem cele mai multe lovituri pe minut și suntem și cei mai rapizi. Aici diferă foarte mult de lovitura în sine. Cu cât ești mai fluid și mai ușor pe lovitură și pe barcă, cu atât curge și ea mai repede.

Dacă te agiți sau te duci cât mai repede pe ea, dar fără să ai o logică și să simți că se duce barca, o frânezi. Doar o călărești: stai pe ea și atât faci! Contează și asta mult, pentru că sunt și bărci care au acele lovituri pe minut mai mici. Depinde: se duc foarte în față, pentru că au altă pregătire, alt reglaj, sunt foarte mulți factori care diferă aici.

(n.r. Este tehnica de lovire la fel pentru toată lumea?) Nu, fiecare stroke care stă în față are ritmul lui specific. Se poate să aibă lovituri mai multe, lovituri mai puține. Asta depinde și de persoană. Ritmul și lovitura în sine toți le lucrează și le antrenăm, dar fiecare în felul lui are ritmul specific.”, a spus Roxana Anghel, în exclusivitate pentru DCSport.

Palmele Roxanei arată bine... în pauza competițională!

Întrebată de felul în care arată palmele sale după Jocurile Olimpice, Roxana a mărturisit că starea lor e mult mai bună în acest moment. 

Întrebarea vine după ce mai multe fotografii ale canotorilor români prezenți la Paris au devenit virale în mediul online, observându-se întreaga muncă depusă de către sportivi pentru a ajunge la performanță.

Roxana Anghel a explicat motivul pentru care colegii săi, Marian Enache și Andrei Cornea, campioni olimpici la Paris la dublu vâsle masculin , au mâinile pline de bătături.

„La ei vâsla are un anumit material, este mai dur. La noi, rama are un manșon care este mai moale, nu se rup atât de tare palmele. La ei e un material mai dur, îți rupe palmele mai tare. Ei au și vâsle în ambele mâini, la noi e doar una, doar cu ea funcționezi. La o mână poți să ai presiunea mai mare, la una mai mică. Sunt ok acum (n.r. palmele mele), pentru că în vacanță își mai revin. Când vom începe pregătirea, atunci o să înceapă din nou bătăturile, rănile, carnea vie.

După antrenament, avem creme cu care ne dăm, la antrenament ne bandajăm, ne punem feșe, plasturi. Avem voie și la competiții, dar de obicei nu prea o facem, pentru că suntem constant în pregătire, nu avem o pauză așa de mare. Pauza cea mare vine acum, toamna, când se termină anul competițional. Acum este perioada în care mâinile se liniștesc, se vindecă, dar în perioadă competițiilor este foarte rar să faci bătături sau răni., a mai explicat Roxana Anghel, pentru DCSport.

Interviul integral cu Roxana Anghel poate fi vizionat mai jos:

Autorul articolului: Iulia Horovei | Categorie: Canotaj





pixel