Ilie Hosu, dublu campion mondial la popice şi câştigător a multiple medalii europene, trebuie să muncească în continuare, deşi are 70 de ani împliniţi, pentru a se putea întreţine. Totul pentru că autorităţile statului refuză să îi acorde îndemnizaţia de merit, în ciuda faptului că Hosu a câştigat definitiv un proces împotriva Ministerului Tineretului şi Sportului la ÎCCJ.
Ilie Hosu a avut rezultate remarcabile şi în calitate de antrenor al naţionalei de popice, dar şi ca sportiv, fiind membru al lotului naţional de popice timp de 17 ani, iar alţi 8 ani a fost antrenor.
"Sunt pe o listă de aşteptare la Ministerul Tineretului şi Sportului, actuala Agenţie Naţională pentru Sport. Din 2014 am depus dosarul la Ministerul Tineretului şi Sportului, prin adresa nr. 9.456 din 23.09.2014, legea aşa spune, că la împlinirea vârstei de 60 de ani se depune dosarul pentru indemnizaţia de merit. Şi deoarece nu mi s-a acordat această indemnizaţie, deşi fac 70 de ani anul acesta, trebuie să muncesc ca să mă pot întreţine. Pensia nu-mi ajunge fiind singur şi trebuie să muncesc, să cumpăr medicamente, mâncare, pentru cheltuieli comune", a declarat presei fostul campion.
Ilie Hosu a deschis o acţiune în instanţă în anul 2016 pentru acordarea indemnizaţiei prevăzute de lege, alături de alţi doi colegi, Alexandru Şereş şi Alexandru Tudor, iar în data de 27 iunie 2023, ÎCCJ a pronunţat o soluţie definitivă, obligând Ministerul Tineretului Sportului să îi includă pe lista propusă pentru comisie, scrie Agerpres.
"Nu cunosc modul prin care se acordă această indemnizaţie de merit. Cert este că la mine nu a ajuns, deşi mi se tot promite că voi fi pe listă. Vom lua legătura cu avocaţii să vedem ce e de făcut în continuare. Până atunci eu lucrez ca paznic pentru a putea să mă întreţin. Este singurul loc unde mai pot să lucrez fizic. Muncă fizică nu mai pot să fac, fiindcă sănătatea îmi este distrusă de sport (...). În lipsa banilor, nu pot să merg la un tratament la Covasna, fiindcă e foarte costisitor. Am făcut o cerere la Casa de Pensii Mureş de trei ori de când sunt pensionar, dar niciodată n-au binevoit să îmi aprobe un bilet de tratament. Şi atunci stau, rabd, iau tablete şi fac mişcare cât mai pot", a subliniat Ilie Hosu.
Până la primirea indemnizaţiei mult aşteptate, fostul campion mondial se consolează cu volumul 2 al Kegel Almanach, în care un autor sârb, Gyorgy Horti, a cuprins toate numele campionilor mondiali şi europeni, precum şi componenţii loturilor naţionale, de la înfiinţarea acestui sport până în anul 2004.
"În anul 1979 am fost selecţionat în lotul naţional de seniori, în care am fost titular până în 1993, când m-am retras din cauza problemelor medicale (...). În 1980 a fost primul an în care am ieşit campioni mondiali. A fost o senzaţie fantastică, s-a cântat imnul românesc! După care au urmat Campionatele Mondiale de la Brno, din 1982, unde din nou am ieşit campioni mondiali, dar acolo am avut o evoluţie foarte bună, decisivă, zic eu, pentru obţinerea medaliei de aur. Totuşi, cel mai decisiv a fost, în ambele situaţii, Dumnezeu să-l odihnească!, marele popicar Iosif Tismănari. În '84 am ocupat locul doi la Mondiale, dintr-o greşeală a echipei, după care am mai câştigat o medalie de bronz, în 1992, unde am evoluat sub nivelul aşteptărilor mele. În '93 am încercat să mă pregătesc la Târgu Mureş pentru lotul pentru Campionatele Mondiale din 1994, dar organismul meu nu mai răspundea aşa cum aş fi dorit eu, iar durerea, coxartroza - care persistă acum şi doare tare - m-a oprit. La sfaturile medicului ortoped de la Centrul de Medicină Sportivă 'Lia Manoliu' din Bucureşti m-am retras din lotul naţional, pentru a nu agrava afecţiunea. Am mai jucat la echipe de club, dar până la urmă tot a trebuit să renunţ", ne-a relatat campionul Ilie Hosu.
În toţi aceşti ani, Ilie Hosu a câştigat numeroase medalii internaţionale, inclusiv argint în Cupa Campionilor Europeni.
Campionul a intrat în contact cu popicele înainte de a pleca în armată, în 1974, iar după satisfacerea stagiului militar, în 1976, s-a transferat la Electromureş Târgu Mureş, unde a început cu adevărat ascensiunea sa.
"Am prins echipa foarte repede. Era nevoie de un junior şi acela am fost eu, iar în acelaşi an a venit prima selecţie la lotul naţional. Am participat la o selecţie la Braşov, unde am intrat cu brio, apoi am devenit campion naţional la individual juniori. Am fost primul campion naţional de la Electromureş, am câştigat apoi Cupa Carpaţi la Bucureşti, un trofeu internaţional la juniori. În anul 1977, la Zagreb, am luat locul întâi la Campionatele Mondiale de juniori, în '78 nu am prins lotul, dar am recuperat în 1979. Am reuşit locul trei cu echipa, apoi la perechi am luat locul doi, am pierdut titlul de campion european la două popice, iar la individual am luat tot locul doi. Apoi am trecut la seniori", a mai spus Ilie Hosu.
Articole asemănătoare Cele mai noi articole Cele mai citite 
Vezi versiune mobil